Știri

Prima zi la IMA într-un puzzle de viziuni

Si-au dorit să ia parte la cursurile IMA de mult timp sau a fost o decizie rapidă, influențată de prieteni sau de familie. S-au înscris și au trecut de etapa interviului încrezători în sine, știind că televiziunea nu este un mediu străin pentru ei sau au fost nesiguri, având în vedere că era primul lor contact cu media. Îndiferent de povestea fiecăruia, toți studenții seriei cu numărul 15 au răspuns afirmativ, fără nicio ezitare, la întrebarea „Ai emoții în prima ta zi la IMA?”.

Am vrut să aflăm cum au simțit studenții primele cursuri la Intact Media Academy și am surprins atmosfera într-un puzzle în care piesele sunt viziunile celor prezenți.

                                                                             

Îndreptându-mă spre IMA, am simțit nevoia de liniște deplină. Deși atunci când conduc muzica este nelipsită, emoțiile care mă stăpâneau în acea dimineață erau atât de intense încât nu doream sa le diluez. (Cristiana Gherghe)

Ajung într-o sală spațioasă, dotată corespunzător, iar pe monitor scrie: „Învață de la cei mai buni!". Îmi confirm din nou că mă aflu unde trebuie. (Mădălina Ignat)

O tablă de scris cu marker separă croma, pupitrul și camerele de filmat de restul sălii de curs, aproape plină de scaune, pe care ne așteaptă orarul pentru restul săptămânii. Încep să intre rând pe rând cei care-mi vor fi colegi  pentru următoarele trei luni. Ne zâmbim timid, dar nu ne spunem prea multe; încă nu ne cunoaștem, așa că bariera de timiditate este în picioare. Doar mototolitul unei hârtii și ciocănitul unor tocuri sparge liniștea. (Alexandra Botea)

Atât eu cât și colegii mei părem uimiți de tot ceea ce ne înconjoară: lumini, reflectoare, platou de filmare, monitoare, microfon. Cum va arăta primul live? Dar primul reportaj? Cum voi arăta pe sticlă? (Ana Dănilă)

Nimic nu mă mai poate împiedica să îmi urmez scopul inițial: nici frica și nici concurența! Aveam de gând să le demonstrez tuturor cine sunt și ce pot face! (Mihnea Nicolae)

Involuntar, ridic privirea, mă uit la ei, mă uit la mine și mă întreb care dintre noi va reuși. (Madalina Ignat)

Așteptarea ia sfârșit repede. Brusc, îmi dau seama că sunetul unor pași hotărâți vine de pe culoar. Anticipez cu nerăbdare cine va fi.  (Alexandra Botea)

                                                                                                      

Alessandra Stoicescu. O știm cu toții, am auzit-o prin casă de multe ori, dar nu o cunoaștem. „Oare o sa fie severa? Dacă mă pune să citesc ceva și mă bâlbâi?” (Alice Bodescu)

O analizez și îmi sar în ochi pantofii roșii pe care Alessandra Stoicescu îi poartă. Mă gândesc la obsesia mea din ultimul an pentru o pereche de pantofi roșii, despre care cred că mi-a adus noroc și imi spun că este clar un semn. Trebuie să fie un semn! (Mădălina Ignat)

Emoția i-a curprins glasul, dar cu un gest simplu, o respirație profundă și o mișcare aproape insesizabilă a corpului a revenit la rolul de prezentator profesionist. Acest moment a marcat prima lecție pe care am primit-o și anume că emoțiile nu pier niciodată ci doar învățăm să le controlăm. (Elena Dincă)

Voi învăța de la oamenii pe care i-am admirat de multă vreme pentru profesionalismul lor. Gândul mă încarcă de adrenalină și de speranța că poate, poate voi „fura'' meserie, așa că ascult atentă tot ceea ce are de spus moderatoarea emisiunii 100 de minute și notez, hotărâtă să învăț cât mai multe. (Alexandra Botea)

Ochii mari ai tuturor trădau emoții, iar apoi, fără să avem timp pentru a contempla, am fost invitați să ne prezentăm pe rând viitorilor noștri colegi. Au urmat povești interesante despre fiecare cursant, iar din interacțiunea cu Sandra am primit o un prim indiciu despre ce si mai ales cum urma sa învățam alături de ea în următoarele trei luni. Am ascultat cu atât de multă atenție prezentările colegilor mei, încât nu m-am gândit la discursul meu, si fără sa conștientizez momentul, aceasta a venit, a trecut, iar primul curs s-a terminat. (Cristiana Gherghe)

Al doilea curs a fost al Adrianei Pava. O știam de la interviu. Am ținut minte tot ce mi-a spus la interviu, așa că trebuia să fiu atentă. Deja aveam o imagine formată. Știam că tot ceea ce vom învăța de la ea ne va fi folositor. Și dacă ne învăța cum să udăm o floare, o ascultam pe Adriana, pentru că aveam siguranța că știe exact despre ce vorbește. (Alice Bodescu)

Fiecare dintre traineri ne-au spus faptul că peste trei luni, când se va încheia cursul, vom fi alții. (Carmen Brutaru)

                                                                                                       

Am plecat de la Intact Media Academy cu zâmbetul pe buze. Asta este cel mai important. Mă simt încrezătoare şi determinată. Este visul meu să lucrez în televiziune. Voi fi instruită de profesionişti. Îmi voi înfrînge emoţiile. Voi demonstra că sunt născută pentru a fi om de televiziune. (Ioana Luiza Cosmina Șerb)

La întoarcere spre casa, ascultând muzica mea preferată, m-am simțit fericită – sunt în locul potrivit. (Cristina Gherghe)

Dacă ar fi să compar mireasma atmosferei resimțite în prima zi la IMA cu un parfum al celei de-a VIII-arte, creația parfumurilor, aș alege „Premier Jour” de Nina Ricci, subtil și delicat, care mă umple de emoție. (Elena Dincă)